Viata cu endometrioza


In 13 iunie 2016 mi s-a schimbat viata, oarecum definitiv. Simteam cum viata mea s-a schimbat complet, era ca si cum ma uitam la un film fara sa stiu ca eu sunt personajul principal. Poate unora vi se pare exagerat, dar pentru mine a fost o lovitura, un moment de cotitura in viata, prin care am inteles ca este momentul sa „traiesc” exact cum vreau eu. Din endometrioza nu se moare, este chiar supranumita boala „cancerul care nu ucide”, nu m-a ucis complet, doar o parte din mine si poate a „inviat” ceva ce zacea acolo adormit. Este atat de urat sa te vezi cum te transformi din rau in mai rau in cateva clipe, incat incepi sa te inchizi in tine, sa nu mai vorbesti cu nimeni despre nimic in ideea ca meriti sa te pedepsesti,sa suferi. GRESIT! Nu am fost creati sa suferim, sa avem asa multe boli si necazuri, am fost creati sa traim frumos si fara suferinta sau rau in jurul nostru. Suntem pacatosi si pentru asta platim, nu este vine lui Dumnezeu, nici al medicilor ca nu reusesc sa gaseasca leac pentru fiecare boala, nu este vina parintilor nostri care involuntar ne transmit materialul lor genetic mai bun sau mai rau.
La inceputul bolii am incercat sa gasesc un vinovat, asa face toata lumea cand are o problema, incearca sa gaseasca prima data un vinovat, dupa care solutia. Am dat vina pe mama, pe mediul inconjurator pe care noi cu mana noastra l-am facut atat de toxic si evident pe mine. Un unele momente pentru a ma pedepsii pur si simplu ma loveam in burta pentru ca stiam ca acolo doare si acolo merit sa ma doara si mai tare, sa simt suferinta cu fiecare respiratie, credeam ca asa este bine. Insa nu este bine sa te pedespesti, trebuie sa gasesti calea spre a te accepta asa cum esti. Acum imi este usor sa vorbesc, pentru ca am ajuns in momentul in care consider ca am invins o lupta importanta, nu am castigat razboiul, dar fiecare lupta castigata este un pas mai aproape de victoria definitiva.
Sincer am auzit despre stadiile suferintei mai mult din filmele si serialele americane pe care le urmaresc, dar evident ca se gaseste o desciere exacta si in limba romana.

sursa pentru imagine: http://www.te-ascult.ro/consiliere/stadiile-durerii-pierderi-unei-persoane-dragi/
Eu am trecut prin fiecare stadiu pentru a ajunge aici, unde sunt azi. Am inteles cu greu, ca trebuie sa traiesc cu aceasta boala, ca o am si nu pot face nimic pentru a scapa de ea, doar sa o tin sub control. Este atat de important sa acceptam anumite lucruri pe care viata ni le ofera fie ele bune, fie ele grele, stam de multe ori si analizam mult prea mult ceea ce ni se intampla. Trebuie sa ne acceptam viata, iar daca vrem sa o schimbam trebuie sa facem noi ceva pentru asta.
In a doua parte a povestii mele vreau sa va povestesc despre ceea ce am facut eu dupa ce am aflat ca sufar de endometrioza.
Ce analize am facut?
Ce am facut in perioada dintre analize?
Cum am trecut peste un mic episod de despresie?
Cum a fost consultatia la doctorul care mi-a schimbat viata?
Cum m-am hotarat sa ma operez?
Cum a fost operatia?
Cum a fost recuperarea?
Cum mi-am schimbat stiul de viata dupa opertie?
Dorinta de a avea un bebe – drumul spre el
Incerc intr-un fel sau altul sa respect cronologia evenimentelor pentru ca au o logica si este mai bine inteleasa povestea in sine, dar daca simt ca trebuie sa va transmit ceva, am sa o fac.

Imi cer scuze pentru lipsa de pe blog, incerc sa fiu mai activa in cele ce urmeaza.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s