6. Nunta


In 24 februarie 2006 l-am intalnit la G. Am avut o relatie frumoasa, care la un moment dat trebuia sa treaca la un alt nivel, casatoria. Oricum familia astepta acest pas, astfel ca in 16 iunie 2013 am devenit doamna Nicoara, iar in 22 iunie 2013 am avut cununile religioase la biserica reformata si ortodoxa.

22 iunie 2013 – Biserica Reformata Zau de Campie, judetul Mures

Exista multe legi nescrise prin care trebuie sa treci, nu sunt obligatorii, marea majoritate a lor sunt necesare pentru a avea cunostiinte sau un loc de munca. Ne nastem, invatam sa umblam, sa vorbim, sa socializam, ajungem la gradinita, invatam sa scriem si sa citim, descoperim lumea prin istorie si geografie, avem reactii chimice si atractii fizice, ne indragostim, suferim prima deceptie, avem majoratul, poate alegem o facultate sau poate primul loc de munca, descoperim noi pasiuni, oameni, ne descoperim pe noi, ne gasim poate sensul vietii, sau chiar marea dragoste, calatorim in lume, descoperim culturi, ne hotaram sa legam juraminte cu marea iubire a vietii noastre, cumparam o casa sau un apartament, ne dorim un copil, doi sau mai multi, ne vedem bunicii imbatranind, parintii ajungand bunici, schimbam locuri de munca, ne educam copii, incepem sa imbatranim frumos si in cele din urma ramane doar o urma pe acest pamant dupa ce il parasim. Desi poate multi dintre voi nu aveti de gand sa bifati vreo parte a celor insirate mai sus, sunt sigura ca ati primit intrebari legate de motivul pentru care vreti sa faceti sau nu ceva in viata voastra. Curiozitatea este o caracteristica a oamenilor, ajungem sa ne dorim sa stim tot, sa cunoastem tot, sa stim dorintele oamenilor.

Oamenii intreaba „Si, voi cand veti face un copil?”, daca ati stii cat de mult incercam …

Mentalitatea in Romania, chiar daca am inceput sa preluam mai multe chestii din Occident si sa lasam in urma cateva traditii, tot e diferita fata de celelalte culturi. Parintii nostri la 20 de ani faceau copii, apartament primeau de la stat, viata era diferita. Noi acum ne casatorim abia pe la 25, 30 de ani, copilul nu-l avem din diferite motive, fie nu suntem pregatiti, fie ne axam pe job, fie vrem sa calatorim si sa descoperim lumea, fie nu putem. Am inceput sa ne jucam cu propria viata si sa luam hotarari in functie de cum credem noi, uitand ca planurile noastre poate nu se vor concretiza exact in momentul in care vrem noi, efectiv ignorand gura lumii, traditiile la care bunicii si poate parintii nostri au tinut foarte mult.
Fiecare perioada a vietii vine cu un set de intrebari din partea „lumii”, iar dupa nunta, sunt sigura ca multi dintre voi ati primit intrebarea „Pe cand un bebe?”. Exista categorii de oameni care nu isi doresc copil, nici dupa primul an, nici dupa al 5lea an de casnicie, insa sunt oameni ca noi, care isi doresc, dar care planifica acel moment prioritizand alte aspecte ale vietii.

Iulie 2015 – Navagio Beach, Zakyntos Grecia – mult visatul concediu, dupa care se presupune ca vom avea un copil.

In primul an de casnicie raspunsul la intrebare este usor de dat, in al doilea spui ca dupa acest concediu, in al treilea deja este mai greu de raspuns, pentru ca raspunsul te doare si pe tine, „Nu poti”. Eh dupa aproape 2 ani de la nunta, in care am raspuns destul de des la aceasta intrebare, ne-am hotarat sa ii oferim „lumii” si un raspuns, asa ca am incercat sa avem un copil. Nu ne doream acest copil pentru ca „asa trebuie”, ci pentru ca asa am simtit noi ca vrem, era dorinta noastra sa crestem un pui de om, care era combinatia perfecta dintre noi doi. Insa dupa un an de incercari, era deja din ce in ce mai greu sa dai un raspuns politicos. E dureros sa raspunzi la intrebare si sa iti reamintesti de fiecare data ca tu nu poti concepe un copil, pentru ca organismul tau este defect. Inghiti in sec si cu un zambet pe buze raspunzi frumos si politicos. Te doare sa vezi ca alte fete au ramas insarcinate, ca nasc copii sanatosi, de care se bucura, incerci si tu sa te bucuri, dar sufletul tau nu se bucura, bucuria este de suprafata, iar sentimente ciudate incep sa prinda radacina in tine. Te uiti pe Facebook si vezi conturi ale adultilor „preluate” de pozele copiilor lor, prima poza acasa, prima poza dupa prima baita, mama si tatal zambind, bunicii sunt in culmea fericirii, iar tu apesi butonul de Like, in speranta ca intr-o zi tu te vei gasi in acele poze si in acele ipostaze.

E greu cand vezi in ochii sotului tau o licarire cand ia in brate un copil mic, cand toata lumea ii spune ce bine ii sta cu el in brate si evident se intorc toti spre tine si te intreaba voi pe cand unul? Zambesti frumos, raspunzi, te duci acasa si plangi … te descarci, incerci sa gasesti un vinovat, sa gasesti un motiv, o explicatie, dar nimic … te descarci si o iei maine de la inceput, maine este o noua zi in care „lumea” cea bine voitoare te intreaba „Pe cand un bebe?”
Acum ma adresez tuturor mamelor, bunicilor, matusilor, prietenelor, colegilor de munca, „lumii”. Stiu ca este mare curiozitatea si eu sunt curioasa, dar sunt unele intrebari pe care nu trebuie sa le pui in mod repetat. Omul a inteles din prima si incearca sa iti ofere un raspuns la intrebare, dar nu este asa de usor cum pare. Stiti ce se afla in spatele raspunsului, in spatele zambetului fals, a ochilor umeziti? NU!!! Cuplul respectiv poate nu isi doreste un copil, poate nu pot concepe unul, poate au pierdut deja unul, nu va puteti imagina ce se afla in spatele unui banal raspuns Da sau Nu.

Ne dorim asa de mult un bebe, incat ne doare …

Pun accent pe cei care vor cu copil, dar din pacate nu pot. Poate voi ati avut noroc sa aveti un copil exact in momentul in care v-ati dorit, dar eu, noi, nu. Ne-am saturat de aceasi intrebare „De ce nu aveti copil?”. Incercati sa aflati de la rudele apropiate ale persoanelor vizate motivul pentru care nu au inca copii, nu intrebati acele persoane in mod direct, nu trebuie sa rasuciti cutitul in rana de fiecare data, este suficient sa ii intrebati cum sunt, cum stau cu sanatatea ca sa aflati o parte din problemele lor, asta daca vor sa le impartaseasca. Nu este usor unei persoane care nu poate sa conceapa un copil sa raspunda la intrebare, sa explice ca nu este chiar asa usor sa faci un copil cum pare. Eu am fost intrebata de nenumarate ori pe cand un copil, la inceput mi-a fost usor de raspuns, dupa parca din ce in ce mai greu, iar in momentul in care am aflat raspunsul aveam o placere de a da un raspuns urat „Nu pot”. Am ajuns sa evit contactul cu anumite persoane, sa raspund rautacios pentru a se simti vinovat cel care m-a intrebat.
Tot „lumii” ma adresez, stiu ca sunteti foarte informati, cunoasteti povesti reusite in care dupa 2, 3 ani si alte femei au devenit mamici, dar poate nu a fost o problema asa de grava, poate nu a fost momentul potrivit, poate a fost focusul prea mare pe acea dorinta si nu se putea deconecta de la aceasta idee. Iar comparatia ca unele la 40+ au ramas pentru prima data, pur si simplu ma deprimau, eu am 28 (29 azi maine) si nu vreau sa astept 12 ani, nu este o consolare pentru mine aceasta propozitie, din contra, ma face sa ma gandesc cum o sa reusesc sa raman lucida pentru inca 12 ani, sa il pastrez pe G. langa mine, sa fim fericiti si sa ne traim viata. Exista multe povesti cu final fericit, insa eu poate sunt mai speciala, sau poate ea sau chiar ea este mai speciala. Cunoasteam si noi povesti cu final fericit, oameni dragi noua care au incercat 3 ani sa conceapa un copil, iar in momentul in care s-a intamplat nici macar nu se mai gandeau ca este posibil. Acum au o minune de fetita, care creste vazand cu ochii. Ne-am bucurat enorm cand am aflat ca vor avea o fetita, iar bucuria a fost sincera, gandindu-ne la lupta pe care au dus-o, la analizele pe care le-au facut in tot acest timp. Eu am suferit foarte mult pana sa descopar motivul exact, primeam astfel de incurajari, care ma lasau rece sau poate ma enervau, nu intelegeam cum am ajuns in aceasi oala cu alte femei? Ah, pai si eu stiu pe cineva cu chisturi, dar a ramas, chiar si eu aveam inainte sa raman insarcinata. Ma bucur pentru voi, doar ca chisturile mele sunt evident mai speciale, la fel ca si mine, unice, nu le are toata lumea, numai 500.000 de romance. Eu macar in iunie 2016 am aflat raspunsul la De ce nu, dar pana atunci imi erau greu, sa nu gasesc nici raspuns, sa ma consider defecta, sa se considere G. defect, sa credem ca noi nu putem, ca am gresit cu ceva. Nunta in sine la unele cupluri aduce si un copil, la noi nu a fost cazul, deocamdata. Au fost momente grele, despre care am sa va povestesc in urmatoarele articole, dar acum dupa operatie mi-am recapatat increderea ca POT face un copil, pentru ca organismul meu s-a vindecat si dorinta noastra de aceasta data va invinge.

Pentru incheiere, rog lumea sa inceteze sa intrebe o data pe luna sau la doua luni un cuplu casatorit pe cand un copil, poate raspunsul nu o sa va fie pe plac, poate ca veti jigni acea persoana sau poate o veti face sa isi aminteasca de lupta pe care o duce zi de zi.

Ah … era sa uit, dupa primul copil, nu trebuie intrebat pe cand al doilea. 😀

Anunțuri

Un gând despre &8222;6. Nunta&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s