Parul meu a avut multe de suferit la viata lui. Cat eram micuta aveam parul scurt, mama ma tundea de fiecare data cand avea ocazia. Prima data am avut parul lung pe clasa a treia, intr-o poza de grup cu toata clasa domnisoara invatatoare mi-a aranjat parul foarte frumos, atunci am fost pentru prima oara mandra de parul meu. Am reusit sa o conving pe mama sa nu ma mai tunda, dar din pacate in clasa a opta am fost nevoita sa ma tund, imi cadea parul foarte tare.
Ma distram in liceu cand le auzeam pe cateva dintre colegele mele, care se plangeau ca nu au fost tunse cum isi doreau ele, ca ba le-a tuns prea scurt, ba ca nu se vedea deloc cea ce a facut coafeza, etc. Eu nu aveam astfel de probleme, ma tundea mama si imi placea ce iesea, nu imi pasa ca nu e exact ce imi doream, pentru ca nu stiam ce imi doream.
In clasa a zecea a inceput sa mi se increteasca parul, asa ca pentru „a-l ajuta” am ales sa imi distrug parul cu permanent si ca totul sa fie si mai frumos si sanatos pentru parul meu, mi-am facut si cateva suvite blonde. Imi placea la nebunie cum arata parul meu, pentru ca nu trebuia sa ma obosesc sa il aranjez, doar sa ma trezesc si eram gata de plecare. Mi-am pastrat acea frizura doi ani, ce a urmat dupa a fost si mai interesant.
Acum incepe perioada de transformare a parului meu. Dupa nebunia cu permanentul a trebuit sa tai partea distrusa, astfel ca mi-am scarit parul si mi-am adugat un mic breton. Mi-a placut si aceasta freza, insa nu a tinut mult, bacul si admiterea la facultate le-am sarbatorit cu un roscat turbat si o tentativa de bob.
Parul in anul intai de facultate a mai crescut, suficient cat in vara anului 2008 in conformitate cu tendintele acelui an l-am tuns si eu bob, de data aceasta un bob scurt si mai uniform ca cel roscat, mai aveam cateva ramasite roscate, pe care in februarie 2010 le-am vopsit intr-o culoare asemanatoare cu naturalul meu, nu a iesit ceea ce imi doream astfel ca in mai l-am vopsit din nou, insa alegerea vopselei nu fost prea inspirata trezindu-ma cu o culoare foarte ciudata, am devenit bruneta. Dupa acel eveniment am ales sa nu ma mai tund sau sa nu ma mai vopsesc, pana in poctombrie 2012, cand mi-am decolorat varfurile, pentru a avea si eu o tentativa de ombre.
Toate schimbarile pana in acel moment, legate de parul meu, au fost facut de mama mea, insa tinand cont ca urma nunta si vroiam ceva mai special, am rugat-o pe o buna prietena de-a mea Feli Matiesi, hair stilist la un salon din Targu Mures sa imi rezolve acea decolorare. Peste acel blond mi-a aplicat o culoare rosie si mi-a taiat din varfuri. Acel moment a fost cel in care am realizat diferenta dintre mama mea ca si coafeza si Feli care e un hair stilist foarte bun. Mama se descurca foarte bine cu parul meu, insa nu ne putem intelege, nu prea suntem pe aceasi lungime de umbra, in materie de par, asa ca a trebuit sa apelez la un specialist. Feli a facut minuni si la nunta, asa ca tot la ea am aplelat si in momentul in care a trebuit sa imi tai varfurile despicate, culoarea acea decolorata si aveam nevoie si de o noua frizura. Sambata(14.12.2013) m-am lasat din nou pe mana ei, ce a iesit se poate vedea in pozele de mai jos.
Tot la sfatul ei, pentru ca imi doresc din nou par cret, mi-am cumparat un uscator de par cu difuzor, pe care il folosesc impreuna cu spuma, pentru a-mi increti parul. Sunt foarte multumita de rezultate si se pare ca nu am niciun motiv sa regret ca m-am last pe mana lui Feli. Schimbarea este bine venita si ce e si mai importantv imi place la nebunie. Multumesc Feli!
Luptă cu endometrioza Ktimea 