Toamna plutesc


In ziua de azi totul a evoluat, totul s-a schimbat, totul s-a automatizat. Nu ne mai bucuram de nimic, nu avem timp de nimic altceva decat de munca. Suntem prizonierii propriei noastre vieti. Iti petreci cel putin 40 de ore pe saptamana muncind, ocupandu-te de casa, de tine si de cei din jurul tau. Atunci cand ai putin timp liber incerci sa iti aduni energia, sa te relaxezi, sa te bucuri de tot ce te inconjoara, sa redescoperi lumea.

In zilele in care de dimineata pana seara alergi dintr-o parte in alta, nu ai posibilitatea sa vezi ce te inconjoara, ce frumuseti ascunde lumea ta. Cand ai putin timp liber, alegi sa te plimbi, sa redescoperi lumea, sa schimbi peisajul. In momentul in care vrem sa mergem in concediu, alegem in marea majoritate a cazurilor ca si destinatie locuri din afara tarii. Nu place sa vizitam Parisul, sa descoperim istoria Greciei, sa simtim aerul tropical din Thailanda, sa schiem in Austria, dar uitam ca si noi avem frumusetile noastre.
Mergeam la prietenii nostri din Nasaud, drumul pana in acel loc era necunoscut, ne mai umbland prin acel loc cu masina, doar cu trenul am trecut, iar in felul acesta nu poti savura la fel de bine peisajul. Era o sambata dimineata perfecta de toamna. Razele soarelui incalzeau aerul, puneau in evidenta frunzele ingalbenite, te faceau sa iubesti anotimpul in care te-ai trezit. Drumul era liber, lipsa masinilor din spatele tau, care te impingeau sa apesi pedala de acceleratie, te facea sa admiri si sa savurezi in acest moment peisajul. Nu stiai la ce sa te uiti, nu iti venea sa crezi ca in spatele zidurilor castelului tau se afla defapt o cu totul alta lume. Masina parea sa fie inconjurata de tablouri, dealurile erau parca pictate de artisti cu o fidelitate in care regaseai si cel mai mic detaliu, care a scapat ochiului. Ne bucuram amandoi de spectacolul oferit de catre natura la fel cum se bucura copii in Ajun de Craciun. Vroiam sa vedem mai mult, sa descoperim mai mult, sa surprindem tot ce vedeau ochii nostri cu ajutorul unui aparat foto, insa nu se putea. Paleta infinita de culori a lui Dumnezeu nu are cum sa fie egalata de catre creatiile umane. Niciun aparat foto nu poate capta tot ce ne inconjoara exact cu aceleasi culori, fara sa mai adaugam sentimentele care sunt de nedescris.
DSC04267
Toamna si-a dezbracat primul strat de haine, incepand sa isi arate goliciunea, uratenia ei, constand in nuditatea copacilor, in negrul pamantului, in iarba vestejita. Crengile copacilor erau ca niste vene umflate pe corpul unui sportiv, negrul pamantului iti aminteste ca tot acolo vei ajuge si tu, iarba vestejita anunta moartea naturii, moartea sentimentelor romantice, inceperea erei de gheata, in care caldura o simti doar in fata semineului care arde in culori tomnatice. Desi vara este anotimpul cel mai cald, toamna iti ofera cea mai mare caldura sufleteasca, prin culorile, prin ceea ce transmite, prin sunetul si prin mirosul ei. Redescoperi natura, te redescopri pe tine, te trezesti la o realitate care te face sa fi melancolic.
Ma uit pe geamul masinii si nu imi vine sa cred cum delurile pe care padurile stateau inca neatinse erau decolorate de soare, erau mai frumoase decat vara, mai colorate decat curcubeul si mai romantice decat o cina langa Turnul Eiffel. Nimic nu poate fi comparat cu natura tomnatica, culorile, bogatiile, imaginile si frumusetea ei sunt fara pereche. Dealul din stanga era rosu cu portiuni mai decolorate, galbenul parca cerea salvare, verdele nu se mai sesiza. Cel din dreapta ne arata cate nuante de portocaliu exista in paleta Lui. Din fata, muntii se apropiau de noi cerand parca sa fie calcati in picioare, dorind sa iti simta fericirea, sa iti citeasca gandurile, sa te cunoasca. Ajungand din ce in ce mai aproape de destinatia noastra, descoperim livezile de peri si meri, specifice acelei zone. Culoarea rosie a merelor striga din pomul spalacit de vreme, veniti, rupeti-ma si savurati-ma.
DSC04310
Perele galbene se pierdeau printre frunzele de aceasi culoare si in bataia soarelui iti zambeau, sugerandu-ti bunatatea lor. Brazii inca verzi parca nu faceu parte din peisaj, sugerau viata ce defapt se scurgea din natura prin culoarea ei sangerie si puroiul galbui.
Toamna gasesti toate anotimpurile reunite in aceasi zi. Dimineata te duce cu gandul ca in curand neaua se va asterne peste trista lume, soarele de pe cer incearca sa iti aduca aminte ca acum o luna plaja era prietenul tau cel mai bun, verdele brazilor te duce cu gandul la primavara minunata in care iti doreai ca iarna sa nu se mai uite inapoi. Totul din jurul tau era adunat parca pentru tine, desi erau acolo de mii si mii de ani, insa tu nu ai avut timp sa le redescoperi, nu ai avut timp sa te lasi purtat de ganduri peste intreaga ta existenta. Sa iti reamintesti cum te bucurai copil fiind de vara, cum urai toamna pentru ca incepea scoala, dar iti placea ca ti se cerea sa o imortalizezi la ora de desen. Sunetul pasarelelor, cantecele si poeziile despre natura iti vin in minte valuri si valuri si defapt ajungi la concluzia ca tu nu ai descoperit ceva nou, ci ai redescoprit natura. Plutesti intre amintiri si realitatea din fata ochilor si te rogi ca ele sa nu dispara. Vrei ca viata ta sa se opreasca pentru totdeauna aici, in natura care se stinge, printre culorile ei, in mireasma ei, in goliciunea care te face sa te pierzi in ea. Natura este din nou prietena ta si mangaierea ei te face sa iti doresti ca ea sa nu mai plece de langa tine. Ea nu pleaca, doar tu ii intorci spatele si uiti de frumusetea ei, te retragi in castelul tau de beton, in lumea ta poluata, in tristetea zilelor monotone.
DSC04349
Acum ca ai ajuns la destinatie, realizezi ca toate astea s-au intamplat datorita masinii tale, confortul si placerea de a conduce o masina hibrida, prietena cu natura, un Toyota Prius te fac sa realizezi ca tu defapt salvezi natura, ca la randul lor copii, nepotii, stranepotii si nu numai sa se bucure de ea. Sa se bucure de culoarea ei, de mirosul ei, de luna ei, de soarele ei, de Creatorul ei, de viata. Sa uite de castelul de beton si sa cutreiere prin natura, la fel cum regii si reginele cutreierau propria padure.
toyota-prius-2012-exterior-tme-001-prev_tcm420-1105905

Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s