O seara memorabila


Saptamana trecuta sotul meu ma suna, cu o voce in care se simtea fericirea, imi spune:”Ma sunat un prieten din copilarie, ma gasit pe Facebook si vrea sa mergem la ei, maine seara.” Ok, zic eu, nu avem nimic programat asa ca mergem.
Ne-am imbracat casual, o pereche de blugi, o bluza comoda, parul strans intr-un coc lejer, un mic lantisor, cizme si geaca de piele. Sotul meu la fel, blugi, un tricou, adidasi si o geaca. Ne-am urcat in masina si am pornit spre adresa trimisa prin mesaje de prietenul lui din copilarie. Cunosc cat de cat orasul, insa in acel moment am intrat intr-o zona in care nu am mai fost. Stratul de asfalt era neted ca o partie de schi, de dupa portile mari se zareau ca niste urechiuse acoperisurile caselor. Bunul gust si modestia se imbina cu kitchul si prost gustul celor care nu stiu sa faca alegeri corecte. Ajungem la numarul 57, ne intampina o poarta mare, neagra de fier forjat, in spatele careia statea mareata casa cu un etaj, o gradina cu cateva flori, si o alee ce ducea in spatele casei. Poarta se deschise automat, intram in curte, coboram din masina. Imi place sa vad ce este in jurul meu, sa cunosc ceea ce ma inconjoara, asa ca am aruncat o privire mai atenta asupra curtii. Verdele firelor de iarba era unul nemaiintalnit, nici intr-o poza photoshopata la greu nu am vazut o asemenea culoare. Partea de gradina cu flori se incadra perfect in peisaj, era o mica mare de culori tomnatice care rasareau din marea verde, precum o insula pustie. In usa casei isi face aparitia prietenul din copilarie. Imbracat intr-o pereche de pantaloni de stofa, o camasa alba si o cravata subtire de culoare maro, doar papucii de casa nu se incadrau in peisaj. Ne saluta politicos si se prezinta:”Rosu Ion, ma bucur sa te cunosc”. Gabi ii zambeste si se imbratiseaza cei doi, se simtea ca se cunosteau de mici copii, chiar daca nu se vazusera de ani. Din spatele lui Ion, se vede apropiindu-se o silueta feminina, subtirica, avand mersul putin leganat.
– Nu ii lasa pe invitati sa stea in usa, haideti inautru. Era sotia lui Ion, Maria, o femeie de o frumusete rar intalnita. Tenul ii era putin masliniu, ochii albastri si parul brunet, aranjat int-un coc stilat se potriveau cu statura ei. Nu avea o inaltime de manechin, insa era bine proportionata, toate atuurile ei se vedeau in rochia rosie mulata, ce a ales sa o asorteze cu un set de bijuterii negre din Swarovski.

Casa arata foarte primitoare, cu un hol larg ce avea parca brate care intrau in diferite incaperi. In capatul holului se vedea bucataria, de unde se auzea un sunet de ceas desteptator.
– E alarma de la cuptor, ma scuzati, ma duc sa scot desertul.
Pe partea dreapta era cuierul, unde ne-am asezat hainele, putin mai incolo era un sir de scari ce te conducea spre etaj. In partea stanga era o incapere ce seamana cu un birou, cel de al doilea brat stang indrumandu-ne spre living. Totul era aranjat cu bun gust, nimic kitchos, nimic nelalocul lui. In mijlocul livingului era o masa mare neagra, peste care, ca un strat de zapada era asezata o fata de masa, farfuriile si tacamurile stateau intr-o linie dreapta zici ca erau insirate sa porneasca la razboi. In mijloc se gasea o mica vaza transparenta in care erau asezate flori in culorile toamnei. In partea dinspre bucatarie se gasea un sir de dulapioare deasupra carora atarnau tablouri cu balerine.

In partea opusa era o canapea alba, o mica masuta transparenta pe care erau aruncate cateva reviste din diferite domenii. Intre cele doua intrari in incapere, era asezat televizorul cu un ecran imens. Un ticait ce se auzea in surdina ma facut sa imi intorc capul spre peretele care despartea livingul de birou, unde ceasul agatat, zambea parca deasupra tuturor obiectelor din camera respectiva.

– Veniti la masa, cina e gata, a spus Maria pe o voce mai tare. De la etaj se auzeau zgomote ce te duceau cu gandul la copii.
Dupa o cina cu legume gatite la aburi, piept de curcan invelit intr-o crusta de ierburi, am servit un cheesecake foarte gustos. Discutiile erau deja in timpul nostru. Am descoperit ca cei doi s-au cunoscut in America cu programul Work and Travel, au ramas o perioada acolo, dar dorul de tara i-a facut sa se intoarca, insa nu singuri, ci impreuna cu fiica lor, Sofia, pe atunci o fetita de 3 ani, azi o domnisoara in toata regula. Intre timp a aparut in albumul lor de familie si David, un baietel de 4 anisori, cu ochii de un albastru mai deschis ca cerul, cu parul carliontat si cu un dintisor lipsa in fata. Ambii copii erau imbracati in blugi si camasa in carouri. Erau doi copii frumosi, fericiti, bine educati, care stiau sa pretuiasca ceea ce au si care la randul lor au ajutat la construirea micului lor imperiu.
Ion avea o afacere proprie, detinea un butic in care se comercializeaza obiecte vintage, multe din acele obiecte gasindu-se la ei in casa, o reclama mai buna si ieftina nici nu se putea. Maria era chimista la o firma de cosmetice, ajutandu-l in timpul liber pe Ion in administarea buticului. Tot ce au realizat cei doi au realizat cu multe sacrificii, insa li s-a meritat, acum pot sa le ofere copiilor un viitor sigur. Experienta lor de viata ne-a motivat si pe noi doi sa credem in puterile noastre, ca si noi la randul nostru ne putem indeplini visul: sa avem casa noastra, doi copii frumosi si sanatosi, locuri de munca ce sa ne permita sa ii intretinem.
A fost o seara foarte frumoasa, m-am bucurat ca sotul meu si-a reintalnit prietenul din copilarie, ca ne-am facut noi prieteni de familie, ca am cunoscut doi copii minunati. In momentul in care ne pregateam sa plecam familia Rosu ne-a facut un cadou, mie o cutie de bijuterii, iar lui Gabi un suport pentru sticlele de vin. Stiind ca Ion are un butic cu articole vintage, l-am intrebat daca si cutia de bijuteri este de la el din butic.
– Cutia ta de bijuteri este comandata de pe site-ul LuxuryGifts.ro, aici se comercializeaza cadouri de suflet si nu numai. Te invit sa descoperi lumea lor.

Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog.

Anunțuri

Un gând despre &8222;O seara memorabila&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s