Cerere in casatorie de 24 de ore!


Ne-am cunoscut in 2005, ne-am cuplat in 2006, ne-am logodit in 2011 si ne-am casatorit in 2013. Asa arata relatia noastra in ani.

Ne-am cunoscut la un majorat in decembrie 2005, am dansat impreuna pe „You can leave yor hat on”. Mie imi placea de alt baiat, el era umflat in pene, castigase locul 1 la Mister Chimie. Nu m-a interesat persoana lui. El se interesa de mine, eu il refuzam.


In februarie 2006, dupa ce la randul meu am fost refuzata, a aparut din nou in campul meu vizual (ma uitam pe afara pe geam, asteptand ora de Franceza) In doua zile de cand l-am revazut, am avut prima confruntare fata in fata de la refuzul meu, in acel moment m-a refuzat el. Ma deranjat, evident, dar era de asteptat. Nu a durat mult si s-a razgandit. (Prin mult ma refer la cateva minute). In 24 februarie 2006 am avut prima intalnire. In 25 februarie a aceluiasi an ne-am sarutat prima data. Atunci a inceput relatia noastra. Din acel moment suntem impreuna. Sa nu credeti ca nu ne-am certat, nu ne-am despartit(cel mult 1 saptamana in 2007, si cateva ore prin 2012, cred), dar se pare ca am rezistat. Timpul trecea, familiile si prietenii nostri incepeau sa ne intrebe pe cand nunta(Acum ca nunta a fost, intrebarea s-a schimbat, pe cand bebe, dupa primul bebe, pe cand al doilea si tot asa. Fiecare perioada a vietii vine cu un set de intrebari corespunzator.)

In anul 2011, am inceput sa vorbim mai serios despre nunta. Stiam unde vroiam nunta, aici ma refer la local, aveam cateva idei, dar am zis ca lucrurile trebuie sa vina in mod normal. Prima data inelul de logodna, dupa conversatii concrete legate de nunta. Asa ca in 24 decembrie 2011 mi-a cerut mana. Dar cum s-a intamplat?!

Mai in gluma, mai in serios i-am zis lui Gabi, ca in 2011 trebuie sa ma ceara de sotie, ca in 2012 sa planificam nunta pentru anul 2013. O alta cerinta de-a mea, era ca data in care ma cere sa fie o data de 24. Asta am spus-o undeva la inceputul lunii noiembrie. Saracul de el avea doar doua dati disponibile, din pacate si acele dati conditionate de banii necesari inelului. Pentru ca nu stateam foarte bine din punct de vedere financiar, data de 24 noiembrie a picat, asa ca trebuia sa fie 24 decembrie. De ce neaparat 24? Ca sa nu imi fie greu sa tin minte asa multe dati(din pacate acum sunt prea multe 24, 16, 22 … pfui plus zilele de nastere a familiei). Stiam ca in decembrie o sa primeasca o prima de craciun, care ii permite sa imi cumpere inelul. Asa s-a si intamplat. In 23 decembrie, Gabi mi-a cumparat inelul. Eu eram la lucru, el era la cumparaturi de inele si cadouri. Am vorbit la telefon, ma rodea curiozitatea, il intrebam, el nu imi raspundea sau evita intrebarea. Am plecat de la lucru si ne-am intalnit in autogara. Il intrebam, el imi zicea nu. Am pornit spre Ludus, tot drumul il intrebam, „Na mi-ai luat inel sau nu?”. A rezistat omul cat a rezistat, insa la un moment dat mi-a zis „Da tu, ti-am luat, tie omul nu iti poate face nicio surpriza, ca tu nu poti sa nu afli tot!” In momentul in care mi-a zis ca are inelul m-a cuprins un val de emotii de nu stiam ce sa mai fac. Am ajuns in Ludus, am mers la el acasa. Eram foarte agitata, imi era frica, teama, nu stiam cum va fi, cum voi reactiona, eram varza. Gabi radea de mine. La orice gest, la orice apropiere de geanta, eu incepeam sa tremur. Insa Gabi nu a pus intrebarea, nu mi-a zis nimic. Trebuia sa mergem la mine acasa, am luat trenul pana in Zau, tot drumul ma gandeam cand imi va pune intrebarea. Am ajuns acasa, nimic! Era tarziu, ne-am pus la somn si tot nimic. Am adormit cu gandul la inel, cum va fi, cum va arata, o sa imi placa sau nu? Nu imi faceam probleme pentru raspuns, pentru ca stiam ca ii voi zice „Da”, erau alte aspecte, aspecte pe care eu nu le puteam controla si ma enerva la culme. A sosit si ziua de ajun. Am luat micul dejun, nimic. Am impodobit bradul, nimic. Am ajutat-o pe mama la curatenie, nimic. La un moment dat intru in camera si Gabi imi spune „Ai vazut ce brad frumos ai?”, i-am raspuns, fara sa ma uit spre brad ca „Evident ca e frumos, pentru ca eu l-am impodobit” si cu asta am iesit din camera trandind usa dupa mine.(cutia cu inelul era pusa pe brad, trebuia sa il gasesc singura, dar i-am stricat lui Gabi planul, v-am spus, ma pricep foarte bine sa stric planuri.) M-am dus la ai mei in camera, o ajutam pe mama in continuare la curatenie si tot mormaiam acolo, ca Gabi ii prost, ca ma enerveaza, ca nu il suport, ca lasati voi ca o sa vedeti ca nu o sa va mai placa de el, tot asa o tineam. Ai mei ma intrebau ce am, sa nu ne certam de Craciun ca nu e frumos. Eu bombaneam in continuare. Iese frate-miu din camera si imi zice „Las ca stiu eu, am vazut!” In momentul acela imi venea sa il bat pe Gabi, i-a zis la frate-miu si mie nu mi-a pus inca intrebarea. Fratele meu de cate ori ma vedea radea. Aveam ceva de luat din camera si cand intru Gabi se arunca in genunchi, deschide cutiuta rosie si … Eu ma arunc spre el, ii pun mana pe gura si am inceput sa urlu „Nu, nu, nu, nu …. nu acum!” Saracu abia respira, i-am si intors gatul intr-o parte, la cate emotii aveam nu ma puteam controla. Nu m-am uitat la el, nu m-am uitat nici la cutie si am iesit repede din camera. M-am dus la baie si i-am trimis un mesaj in care i-am zis ca daca vrea sa ma ceara, sa imi scrie pe Facebook. El in schimb, foarte romantic, mi-a trimis un mesaj „Vrei sa fi sotia mea?”. Eu i-am raspuns tot printr-un mesaj, scurt „Da”! Emotiile erau foarte mari, vroiam sa ma casatoresc cu el, insa ideea de a concretiza toata povestea, ma facea sa nu ma pot controla. In cele din urma, pe le ora 4 dupa masa, moment in care ne pregateam sa mergem la biserica, Gabi ma luat in brate si mi-a zis: „Vreau sa iti dau inelul”. Nu tin minte nimic altceva, doar ca mi-am pus inelul pe deget si l-am sarutat. A intrat mama in camera, i-am aratat inelul, ea emotionata era cat pe ce sa planga. I-am zis fara lacrimi, ca nu e momentul sa plangi. Dupa cateva minute am analizat inelul. Evident ca aveam ceva de comentat, nu era piatra maaaaaaare, nu era rotund inelul si tot asa o tineam. Insa dupa ce m-am calmat, ne-am dus la biserica, unde toata slujba ma uitam la inel si am inceput sa ma gandesc rational si mi-am dat seama ca este frumos, special si reprezenta relatia noastra. E un inel mic, rotund, dar in acelasi timp iti da senzatia ca nu e rotund, bratele inelului se intalnesc in locuri opuse, unul sus, celalat jos, la fel ca si relatia noastra. Suntem doua persoane diferite, care am creat ceva unic si anume relatia noastra, care azi poarta numele de familia Nicoara.

In zilele ce au urmat am inceput sa punem cap la cap lista de invitati si sa incepem planurile de nunta. Anul 2012 era anul in care puneam nunta la cale.

Nu a fost o cerere romantica, nu erau lumanari, cina, turnuri, lacuri, evenimente speciale, era o sarbatoare pentru noi, era data de 24, a fost o cerere mult mai plina de emotii decat mi-as fi imaginat. Daca nu stiam si ma lua prin suprindere, cred ca lesinam de emotii. Asa am trait aproape 24 de ore pline de emotii, de momente in care stiam ca se va intampla ceva important, dar nu stiam cand. Cererea a fost unica, asa cum este fiecare relatie din aceasta lume. Nu conteaza locul, inelul, tipul de piatra din inel, ci sa te intelegi cu acel om, sa il iubesti, sa il respecti si sa constientizei ca acel „Da” vine cu multe responsabilitati.

Articolul acesta a fost scris si pentru SuperBlog 2013 si este sponsorizat de Reeija.ro.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Cerere in casatorie de 24 de ore!&8221;

  1. vasy zice:

    Femeile ……si barbati,vad si actioneaza diferit,imi place cum ai expus experienta nu te ai ascuns ,ci deschis ai spus asa cum a fost si ce ai simtit,o casnicie aplpitanta va doresc si cu rezolvarea tuturor incovenientelor in favoarea voastra!GBY

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s